SECȚIUNEA II: SISTEMUL DE REFERINȚĂ

 

CAPITOLUL 4. REFERINȚA DIACRONICĂ

4.1. Ceramica daco-romană

 [p.61]

4.1.3. Soporu de Câmpie

            Aspectul regional al ceramicii tradiționale dacice, de tip arhaic, din interiorul arcului carpatic, este reprezentat de ceramica din necropola de la Soporu de Câmpie[1]. Pe acest lot s-au făcut măsurători inclusiv pe ceramica lucrată la roată, provincial romană. S-au definit 6 grupe morfologice, din care primele două sunt reprezentate exclusiv de ceramica provincial romană, constatându-se deci aceeași separație categorică între cele două mari categorii tehnice, ca și în cazul culturii Chilia-Militari.

            În tabelul analogiei relative (Anexe, p. 276) grupa SpC 2 (poz. 299, romană provincială) întâlnește două subgrupe din Oltenia romană, 7a (mai apropiată) și 7b (mai depărtată).

            Cealaltă grupă provincial romană de la Soporul de Câmpie, gr. 1 (poz. 308), își regăsește morfologia, 400-500 de ani mai târziu, în grupa 3b din necropola de la Noșlac[2], reprezentată de două vase lucrate cu mâna. Ceea ce era deci, la început, o formă exclusivă a meșterilor olari, decade apoi exclusiv la nivelul producției casnice.

            Rata de integrare a lotului este 30%, aceeași deci cu cea a ceramicii de tip arhaic de la Locusteni, ceea ce este cel puțin parțial surprinzător, fiindcă ceramica intra-carpatică este slab reprezentată la nivelul ansamblului (suma datelor existente în baza de date). Semnificația – exprimată în termenii cei mai largi – este că tipurile ceramice ale epocii, cel puțin cele mai frecvente, au circulație largă. Evident, înainte de a trage concluzii propriu-zise, ar trebui să putem discuta pe loturi numeric reprezentative.

 

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE  – ceramica carpică



[1] PROTASE 1969, planșele 6-9; necropola datează din secolele II-III.

[2] RUSU 1962, pl. V/5, VII/4; necropola datează începând din ultima treime a sec. VI până către finalul sec. VII.