SECȚIUNEA II:
SISTEMUL DE REFERINȚĂ
CAPITOLUL 4. REFERINȚA
DIACRONICĂ
4.1. Ceramica daco-romană
[p.61]
4.1.3. Soporu de Câmpie
Aspectul
regional al ceramicii tradiționale dacice, de tip arhaic, din interiorul
arcului carpatic, este reprezentat de ceramica din necropola de la Soporu de
Câmpie[1].
Pe acest lot s-au făcut măsurători inclusiv pe ceramica lucrată la roată,
provincial romană. S-au definit 6 grupe morfologice, din care primele două sunt
reprezentate exclusiv de ceramica provincial romană, constatându-se deci
aceeași separație categorică între cele două mari categorii tehnice, ca și în
cazul culturii Chilia-Militari.
În
tabelul analogiei relative (Anexe, p. 276) grupa SpC 2 (poz. 299,
romană provincială) întâlnește două subgrupe din Oltenia romană, 7a (mai apropiată) și 7b (mai depărtată).
Cealaltă
grupă provincial romană de la Soporul de Câmpie, gr. 1 (poz. 308), își regăsește morfologia,
400-500 de ani mai târziu, în grupa 3b din necropola de la Noșlac[2],
reprezentată de două vase lucrate cu mâna. Ceea ce era deci, la început, o
formă exclusivă a meșterilor olari, decade apoi exclusiv la nivelul producției
casnice.
Rata
de integrare a lotului este 30%, aceeași deci cu cea a ceramicii de tip arhaic
de la Locusteni, ceea ce este cel puțin parțial surprinzător, fiindcă ceramica
intra-carpatică este slab reprezentată la nivelul ansamblului (suma datelor
existente în baza de date). Semnificația exprimată în termenii cei mai largi
este că tipurile ceramice ale epocii, cel puțin cele mai frecvente, au
circulație largă. Evident, înainte de a trage concluzii propriu-zise, ar trebui
să putem discuta pe loturi numeric reprezentative.
MAI DEPARTE ceramica
carpică