SECŢIUNEA II: SISTEMUL DE REFERINŢĂ

CAPITOLUL 4. REFERINŢA DIACRONICĂ

4.2. Ceramica de tradiţie romană

[p.67]

4.2.2. Aspectul cultural Cireşanu

Necropola de la Mogoşani îşi încetează funcţionarea, ca multe altele din acest orizont[47], odată cu invazia hunică (376). Ne mai desparte aproximativ un secol de începuturile – nebuloase – ale culturii Ipoteşti-Cândeşti. Secolul V a fost şi este unul dintre cele mai nesatisfăcător cunoscute în arheologia munteană, ceea ce face ca opţiunile să fi fost sărace. Evident, vom face referire la aspectul cultural Cireşanu, singurul definit până în prezent pentru epoca hunică în Câmpia Română[48]. Aşezarea de la Cireşanu – la extremitatea răsăriteană a judeţului Prahova – are două nivele, bine atestate pe toată întinderea[49], ceea ce înseamnă o locuire intensă şi de durată, împărţind în trei segmente temporale intervalul care suprapune, probabil[50], dominaţia hunică (376-453); trei, fiindcă cele două niveluri ale aşezării nu ar fi putut fi distinse dacă nu am presupune un nivel de abandon (despre care autorii nu spun nimic), oricât de mic, dar şi o posibilă schimbare de climă (se face tranziţia de la bordeiele fără sursă de încălzire la cele cu vatră sau cuptor[51]) care ar fi favorizat diferenţierea solului.

Ceramica de la Cireşanu prezintă o netă dominaţie a ceramicii lucrate la roată (75%) şi are o considerabilă varietate morfo-funcţională şi de fabricaţie – ca şi o elaborată clasificare a lui Victor Teodorescu[52] – însă puţine forme întregi pe care să poate fi făcută o analiză comparativă (“inventarul” se reduce la două oale-borcan, două amfore – ceea ce este surprinzător şi interesant -, două ulcioare, cinci castroane de mărimi diferite, două strachini şi un vas miniatural). Pentru o tehnologie comparatistă, bazată pe studiu statistic, acest lot ceramic ar fi fost inanalizabil. Am fost deci obligat ca, în ciuda oricăror riscuri şi posibile obiecţii, să includ în lotul analizat materialul ceramic din necropola de la Boldeşti-Grădiştea, aflată la numai 10 km. sud de Cireşanu[53], şi, după toate probabilităţile, cu o cronologie similară[54]. Că este greu de crezut că ar fi una şi aceeaşi comunitate – îmi este destul de clar, în primul rând pentru că nu cunoaştem aşezări germanice în arealul vestic Cerneahov, iar necropola de la Grădiştea are un caracter predominant germanic[55]. Materialul ceramic al celor două situri pare însă asociativ, adică produs al aceluiaşi mediu meşteşugăresc. Avem cam aceleaşi amfore, ulcioare amforoidale, castroane şi, evident, oale fără ansă. În fine, chiar la Cireşanu pare posibilă identificarea unor influenţe germanice, chiar şi pe materialul ceramic: o serie de motive oblice, lustruite sau incizate, pe ceramică fină dar şi pe ceramica lucrată cu mâna[56], par să se datoreze unor influenţe Pşevorsk[57]. Prezenţa modestelor morminte de incineraţie (M. 4, 5, 8, 9, 11,17) în necropola cu predominarea înhumaţiei de la Grădiştea – cu certitudine contemporane (M. 9 şi M. 11 au gropi cu treaptă, precum unele morminte de înhumaţie) – oferă un argument suficient pentru relativa integrare a celor două comunităţi. Cum lotul ceramic adaugă 11 oale întregi, a rezultat un corpus analizabil, de la care s-au putut apoi clasa inclusiv exemplarele conservate de jumătate (Anexe, p. 136-138).

Analiza analogiilor relative (Anexe, p. 269 şi următoarele) produce rezultate mai modeste decât lotul anterior, de la Mogoşani, ceea ce ar putea să contrarieze. Dar să vedem analogiile:

- grupa Cir 7 (poz. 99) este perfect analoagă grupei 2 de la Gropşani (numeroasă, aproape exclusiv lucrată la roată);

[p.68]

- grupa Cir 9 (poz. 104) este analoagă unei grupe micro-regionale Dulceanca şi a grupei 1b de la Dulceanca II (şi aici cu o majoritate a ceramicii lucrate la roată; despre aceasta din urmă ştim deja că, în prima serie analogică, are conexiune cu o grupă din Oltenia);

- grupa Cir 1 (poz. 284) este analoagă cu subgrupele 8a şi 8b din Oltenia romană;

- grupa Cir 2 (poz. 335) este analoagă grupei 1 de la Vadu Codrii (aceasta lucrată cu mâna, aparţinând orizontului final al culturii Ipoteşti-Cândeşti);

- trecând la a doua serie analogică, după unghiurile specifice, grupa Cir 6 (poz. 666) este analoagă grupei oltene 1c;

- regăsim grupa Cir 7 (poz. 974) în una dintre cele mai complicate încrengături analogice; să remarcăm că nu toate elementele încadrate sunt direct analoage grupei studiate, ci numai aceeaşi gr. 2 Gropşani, grupa regională CR 1b, grupa 8 de la Budureasca, grupa regională CR 11 (cuprinzând şi ceramică lucrată la roată, cu grupe de la Soldat Ghivan, Gropşani, Dulceanca II şi IV), grupa micro-regională Dulceanca 2b şi grupa 2 de la Vadu Codrii – toate acestea fiind analogii relativ apropiate; analogii mai depărtate, dar viabile, conform regulilor enunţate (§ 1.3.5.), sunt grupa micro-regională Dulceanca 4 (mixtă), cât şi Slovacia 1b (tot mixtă);

- şi grupa Cir 9 reapare (poz. 1045), dar în alt context, cu grupa regională CR 15, cu grupa 6b de la Soldat Ghivan (ambele lucrate cu mâna), dar şi grupa 1b de la Sucidava-Celei (ceramică romană târzie), toate originate probabil în grupa olteană 4b;

În concluzie, 5 grupe din 10 analizabile (vase întregi) au analogii în loturile studiate, adică un rezultat inferior faţă de 65% în cazul lotului Mogoşani. Având în vedere apropierea mai mare în timp de majoritatea loturilor analizate, faptul este surprinzător şi solicită reflecţie. Cred că nu se poate formula decât o singură explicaţie: aspectul cultural Cireşanu nu înseamnă în Câmpia Română numai un aspect cronologic distinct faţă de necropolele Cerneahov, dar şi un aspect regional distinct; altfel nu s-ar putea explica lipsa analogiilor cu cultura Chilia-Militari şi cu necropola de la Mogoşani. Dacă zona subcarpatică ar fi mai bine cunoscută – şi mai ales mai complet publicată – atunci, aproape sigur, analogiile ar fi mai multe, iar rata de integrare cu loturile studiate ar fi mai mare. Interesante sunt şi alte absenţe de pe tabloul analogiilor relative: Iatrus – ca eşantion sud-dunărean – dar şi orice apariţie, chiar şi întâmplătoare, a unor situri din Transilvania, Moldova, arealul Penkovka, est sau nord slav. Concluzia ar fi că zona subcarpatică este relativ izolată de marile mişcări de populaţie, între ancestorii ei şi cei ai altor areale neexistând legături verificabile (este neîndoielnic că ele totuşi există). Prin contrast, însă, trimiterile la ceramica secolului VI par foarte generoase, adresând în special tipuri lucrate la roată, dar şi – am văzut – produse de la graniţa secolelor VI-VII, modelate manual, cum sunt cele de la Vadu Codri; remarcabil este că două din cele patru grupe de la Vadu Codrii au intrat în această selecţie, deşi vorbim despre orizontul final al culturii Ipoteşti, teoretic subsumată, în această etapă, influenţelor lumii slave.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – orizontul post-roman din Transilvania

---

[47] MITREA B & 1966, p. 145.

[48] TEODORESCU & 1993.

[49] TEODORESCU & 1993, p. 389-390.

[50] TEODORESCU & 1993, p. 413.

[51] TEODORESCU & 1993, p. 390.

[52] TEODORESCU & 1993, p. 397-399.

[53] TEODORESCU & 1993 b, harta de la fig. 1.

[54] TEODORESCU & 1993 b, p. 422, include necropola orizontului Bratei-Cireşanu-Costişa, care se delimitează în epocă hunică.

[55] Înmormântările de înhumaţie, cu inventar bogat, cu fibule perechi şi catarame (v. de ex. MARINESCU & 1989, pentru necropola de la Fântânele), sunt tipic germanice, ca şi gropile de mormânt cu treaptă, care nu au legătură nemijlocită cu mormintele romane în cutie de lespezi (cum afirmă autorii, TEODORESCU & 1993 b, p. 422), ci cu orizontul de înmormântări germanice a secolului V.

[56] TEODORESCU & 1993 b, fig. 11/11, 13/26, 14/25 (lucrat cu mâna), 18/20.

[57] MITREA B. & 1966, p. 148; a se vedea însă şi POPILIAN 1976, cat. 359, cu un registru de împunsături în şiruri oblice pe jumătatea inferioară a vasului.