CAPITOLUL 5. REFERINȚA
SINCRONICĂ
[p. 69]
5.1. Ceramica romană
târzie
5.1.1. Un exemplu
sud-dunărean
Dintre rapoartele referitoare la situri romane târzii am
ales capitolul rezervat ceramicii din volumul II al raportului echipei germane
de la Iatrus[3].
Baza de date cuprinde 67 de înregistrări (fără medii) pe numele acestui sit, cu
ceramică din secolele IV-VI. Din acestea 18 sunt amfore (interesante aici
strict sub aspectul capacității și sistemului de măsuri), 22 de oale-borcan
(care constituie partea cea mai mare a materialului comparativ), 8 oale cu
anse, restul fiind farfurii, castroane și alte utilitare. În Anexe, p. 139-142, se pot citi detalii ale
analizelor efectuate pe acest lot. Am să inserez aici numai câteva chestiuni pe
care le consider importante.
Au fost incluse în analiza morfologică mai toate
obiectele ceramice de tip recipient
închis, datorită probabilității de a întâlni, în Barbaricum, forme similare sau pur și simplu imitații. Cele două
clasificări (ale lui Böttger și cea proprie) nu au practic nici o legătură, fiind
produsul a două metodologii opuse. Specialistul german pleacă de la numele
funcțional al obiectelor (sau ceea ce a presupus a fi), continuă clasificarea
cu fabricația, morfologia buzelor și abia apoi morfologia generală (care ajunge
să definească numai variante de subtip).
Trebuie spus că dacă pentru prelucrarea materialului ceramic roman așa ceva se
poate imagina (deși nu recomand nimănui să persevereze cu astfel de metode),
pentru evul mediu timpuriu este de neconceput, fiindcă nu ar produce absolut nimic.
În privința studiului capacității vaselor, atât pentru recipiente comune cât și
pentru amfore, s-a evidențiat predominanța celor care se încadrează sistemului
de măsură a solidelor (grâne în principal).
[p. 70]
Analogiile relative ale grupelor morfologice realizate
pentru lotul de la Iatrus arată astfel (v. Anexe, p. 269-291):
- grupa Itr 4a (poz. 29) este analoagă grupei 4
de la Sucidava-Celei;
- grupa Itr 2b (poz. 124) este analoagă grupelor
1b de la Sucidava-Celei și 3a de la Mogoșani, originate toate în grupa olteană
(OR) 4b;
- grupa Itr 6 (poz. 242) este analogia (mai
îndepărtată) a grupei oltene 2a;
- grupa Itr 11b (poz. 640) este analoagă grupei
4c din Slovacia;
- grupa Itr 3a (poz. 706) este analoagă grupei
oltene 3 și a două grupe de la Mogoșani (acestea analogii mai îndepărtate)
- grupa Itr 1 (poz. 873) este analoagă grupei
Chilia-Militari 1c;
- grupa Itr 2b (care revine, pe a doua serie
analogică, poz. 879) își
adaugă analogiile de la Dulceanca și așezarea 2 de la Bratei (cu care deja
ne-am mai întâlnit); în același complex analogic se află și două grupe din
Oltenia, cu caracteristici îndepărtate.
Asta este tot! Nu este de comentat aici atât o analogie
sau alta, ci ansamblul sărac (rata de integrare în totalitatea loturilor
studiate este de 31,6%). Relativ multe grupe de la Iatrus găsesc analogii în
Oltenia romană, două grupe de la Celei ceea ce este absolut normal, în câteva
grupe de origine romană din mediile Chilia-Militari și Cerneahov, ba chiar
întâlnește e de discutat cât de întâmplător o grupă din Slovacia, dar nu
trece Dunărea decât până la Dulceanca și, cu puțin noroc, la Bratei; să
remarcăm însă că nu este vorba despre o legătură nemediată, directă, ci despre
existența unui strămoș comun (grupa 4b a ceramicii romane timpurii). Acest
peisaj arid are semnificații clare, care nu pot fi ocolite: legăturile între
cele două maluri ale Dunării nu sunt foarte substanțiale, iar dacă cineva ar
căuta argumente ale romanității nord-dunărenilor să nu le caute în lumea
romană de la Dunărea de Jos!
MAI DEPARTE ceramica de la Sucidava-Celei