CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

5.2. Ceramica arealelor periferice

[p. 73]

5.2.2. Dolheştii Mari

Un lot ceramic provine tot din Bucovina, de la Dolheştii Mari, databil cu probabilitate în a doua jumătate a secolului VI[1], cuprinzând 9 fragmente de oale-borcan, din care numai 7 au jumătatea superioară întreagă (unul singur lucrat la roată rapidă). Cred că oricine înţelege cât de hazardat este să încerci o caracterizare culturală pe aşa ceva. Nu avem însă nimic de pierdut să cerem aplicaţiei Compas seria analogiei absolute. Este vorba, evident, de o variantă a procedurii descrise la § 1.3.4., aplicabilă jumătăţilor de vas. Criteriile de selecţie fiind mult mai puţine decât în varianta standard a procedurii, rezultatul este mult mai puţin selectiv; aşa se face că interogaţia asupra mediei jumătăţilor superioare de la Dolheşti (inclusiv exemplarul lucrat la roată) a furnizat o listă cu nu mai puţin de 204 subiecţi (!). Simpla enumerare a listei ar năuci pe oricine, privându-l de şansa de a înţelege ceva. Am încercat o raportare statistică, care s-a demonstrat mult mai expresivă. Iată, în ordine descrescătoare, cele mai frecvente direcţii de analogie: 25 la Raşcov (toate ceramică lucrată cu mâna!), 10 Codân I, 10 Codân II (toate ceramică lucrată cu mâna!!), 9 Botoşana (toate ceramică lucrată cu mâna!!!), 8 Korceak I, 8 Korceak VII, 7 Korceak IX (acestea, oricum, numai ceramică lucrată cu mâna), 6 Nitra (Slovacia, ceramică lucrată cu mâna), (...) 3 Sărata Monteoru (prima referinţă sudică!), (...) 2 Străuleşti (primul sit cu potenţială populaţie romanică, dar tot ceramică lucrată cu mâna), etc. Cu adevărat uluitor! Procedeul în sine (analogia absolută pe jumătăţi de vase) este departe de a fi credibil, dar ar fi foarte greu ca, în situaţia prezentată, cineva să mai aibă un dubiu asupra apartenenţei culturale a lotului studiat. Revenirea sistematică şi obsesivă a unor analogii nordice şi exclusivitatea incredibilă a ceramicii lucrate cu mâna, inclusiv pentru situri care cunosc şi cealaltă specie tehnologică (Raşcov, Codân, Botoşana, Nitra, Străuleşti) a fost, cel puţin pentru mine, stupefiantă.

Informaţiile astfel obţinute, cred eu deasupra oricărui dubiu, completează imaginea analizei efectuate pentru Botoşana, consolidând concluzia că Bucovina secolului al VI-lea era un teritoriu slavizat în mare măsură. Nici aici ceramica de tradiţie tehnologică superioară nu este absentă, dar comportarea medie a lotului (asta am studiat, o medie) nu lasă loc la alte interpretări.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – ceramică Suceava-Şipot

---

[1] ANDRONIC 1995. Titlul articolului vorbeşte de o aşezare datată în secolele VI-VII, însă precizarea din text (inclusiv din scurtul rezumat în engleză) strânge datarea “în cursul secolului al VI-lea”. Datarea în a doua jumătate a secolului este propunerea mea.