SECŢIUNEA IV:

CARACERISTICI ŞI EVOLUŢII ALE CERAMICII “IPOTEŞTI-CÂNDEŞTI”

CAPITOLUL 11. Fabricaţia

[p. 162]

Noţiunea de “fabricaţie” are, în privinţa ceramicii, o semnificaţie generică vis-à-vis de tehnologia de producere a recipientelor ceramice, subsumând cercetările asupra compoziţiei şi preparării pastei, tehnicile de modelare, de finisare, de uscare şi de coacere, inclusiv studiul conex al cuptoarelor de olar. Într-o accepţiune mai largă decât cea folosită aici, fabricaţia poate avea în vedere şi tehnicile decorative. Acesta este domeniul care a făcut probabil cele mai mari progrese în perioada postbelică, presupunând şi un important aport al ştiinţelor de frontieră[2]; din acelaşi motiv – este domeniul în care s-au făcut cele mai mici progrese în România[3]. De cele mai multe ori autorii rapoartelor se mulţumesc să facă aprecieri generale asupra caraceristicilor ceramicii, astfel încât nu există statistici propriu-zise care să poată face obiectul unei analize. Cel mai grav este că inclusiv aprecierile globale sunt rezultatul unei scale subiective, originată în experienţa personală şi nu în criterii enunţate; astfel, nu putem şti ce înseamnă, pentru fiecare autor în parte, sintagme de genul “ceramică fină”, “pastă nisipoasă”, “pietricele mari”, şi cu atât mai puţin cele de genul “ceramică poroasă” sau “ceramică săpunoasă”. Nu este foarte clară nici măcar noţiunea “degresant”, fiind folosită aproape anarhic. Studii recente demonstrează că în majoritatea cazurilor “degresanţii” (pietricele, calcar, mică, altele) sunt constituenţi nativi ai argilei utilizate şi nu aditivi destinaţi degresării argilei[4]. O atenţie sporită pare a fi acordată subiectului numai în ultimii ani[5]. Rostul subcapitolului 3.7. (Descrierea fabricaţiei), din prima secţiune a tezei, nu este de găsit în legătură cu această lucrare (care practic nu are obiectul dezbaterii), ci cu speranţa că existenţa unor criterii de prelucrare a fabricaţiei va încuraja strângerea datelor după o metodologie mai completă.

Primul capitol al secţiunii – fabricaţia – este la rându-i împărţit în scurte expuneri separate despre pasta ceramică, tehnici de modelare şi arderea vaselor (inclusiv cuptoarele de olar).

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – pasta ceramică

---

[2] În special analizele petrologice. Cea mai importantă lucrare de sinteză la care am avut acces a fost ORTON & 1993, în special capitolele 5 (Fabric Analysis), 10 (Making Pottery), 11 (Pottery Fabrics).

[3] Singurul care a avut preocupări teoretice în privinţa fabricaţiei este Victor Teodorescu, care a prezentat elemente de sistematizare încă din studiile timpurii (1964), ajungând chiar la clasificări stufoase (TEODORESCU & 1993 a). Aplicaţiile practice ale clasificărilor sunt absente, astfel încât cunoaştem câte clase sunt, cum se definesc (aproximativ), dar nu le cunoaştem ponderea.

[4] TROHANI 1999 (teză de doctorat), p. 24-26; o variantă prescurtată dar mult mai accesibilă în TROHANI 2000, p. 163-164

[5] OPAIŢ 1996, TROHANI 2000; în TEODOR E. 2000 a există o analiză statistică pe complexe, pentru Vadu Anei, pentru fiecare componentă a fabricaţiei (aditivi, sortare, culoare, finisare)