ceramica de la Bacău-Curtea Domnească

CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

5.2. Ceramica arealelor periferice

[p. 77]

5.2.5. Bacău-Curtea Domnească

Mai facem un pas spre sud, cu micul lot de la Bacău-Curtea Domnească[35], compus din 4 vase întregi şi o jumătate superioară. Deşi formele sunt diferite şi reprezintă cu certitudine mai multe grupe, am considerat lotul prea restrâns pentru clasificarea tipologică. Îl aduc aici în discuţie fiindcă aceste piese prezintă un aspect particular al ceramicii moldovene de sec. VI.

La poziţia 503 a tabelelor analogice, media lotului de la Bacău este în compania a două grupe de la Locusteni şi a grupei 1 de la Târgşor (sec. VI); nici una dintre analogii nu este strânsă;

[p. 78]

Pe al doilea tabel, la poziţia 632, lotul de la Bacău este analog grupei slave 16; această grupă este relativ bine reprezentată, însă într-un perimetru foarte bine delimitat: câte 5 piese în Polonia de S şi Polonia de SE şi 7 piese la Codân (unde este, clar, “acasă”)

Termenul mijlociu între ceramica dacică din Oltenia, grupa de secol VI de la Târgşor, pe de o parte, şi grupele definibile ca aparţinând Carpaţilor nordici, este evident chiar ceramica de la Bacău. Morfologia ceramicii băcăuane este cel mai clar martor al supravieţuirii ceramicii carpice, chiar dacă analogia nu a fost direct relevată. De aici lipsesc nu numai influenţele slave (discut strict acest lot restrâns!), dar şi “romanizarea”, cea constatată atât de uşor şi clar într-o poziţie mai nordică şi aparent mai izolată, la Izvoare-Bahna.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – ceramica din necropola de la Noşlac