SECŢIUNEA IV:

CARACERISTICI ŞI EVOLUŢII ALE CERAMICII “IPOTEŞTI-CÂNDEŞTI”

[p. 161]

Secţiunea anterioară, prin analiza siturilor din arealul Ipoteşti-Cândeşti, a prilejuit, între altele, numeroase observaţii cu caracter general asupra specificului culturii, a unor aspecte regionale, a unor tendinţe evolutive. Aceste observaţii – diseminate într-o massă informaţională cu altă direcţionare (specificul siturilor) – se cer acum sistematizate. Prezenta secţiune este ordonată pe domeniile de studiu ale ceramisticii, fiind rezervate capitole pentru fabricaţie, decor, morfologie alfa-numerică, morfologie numerică, capacitatea vaselor şi funcţionalitatea lor. Extensia şi valoarea acestor capitole este inegală atât pentru că stadiul cunoaşterii lor este diferit, cât şi datorită capacităţii lor diferite de a fi purtătoarele unui conţinut istoric cu sens.

Această secţiune operează cu scheme cronologice expuse pe larg într-un studiu apărut recent[1]. Argumentele sunt prea ample pentru a fi reluate aici; ele pot fi doar rezumate în următorii termeni:

- culoarea vaselor evoluează în general de la cenuşiu cu tente roşiatice spre roşu-cărămiziu (dominantă de la început în zonele de influenţă romană), pentru ca spre finalul intervalului să predomine nuanţele cafeniu-brun;

- în privinţa raportului între tehnicile de modelare, evoluţia este dinspre predominarea ceramicii lucrate la roată spre o predominare accentuată a ceramicii modelate manual; există un moment, în jurul finalului de secol, când producţia ceramică se dezorganizează complet şi dispare, temporar, ceramica lucrată la roată; ceramica lucată la roată lentă, prezentă sporadic în secolul VI, reapare şi se generalizează de-a lungul secolului al VII-lea;

- decorul evoluează de la o fază iniţială foarte diluată spre o fază de cvasi influenţă a tipicurilor ceramicii romane târzii, apoi spre aglomerarea decorului şi predominarea alternanţei tipice secolelor următoare (liniile drepte şi vălurite orizontale, în registre pe verticală); faza finală este marcată de dispariţia speciei tehnice lucrate la roata rapidă, cea care este aproape totdeauna decorată;

- evoluţia formelor necesită un studiu special; formele sunt moştenite din culturile secolelor precedente, sunt fenomene de termen îndelungat, iar ceea ce se schimbă este ponderea unor forme, în timp şi spaţiu;

- dimensiunile recipientelor ceramice scad dramatic de-a lungul secolului al VI-lea, ceea ce reflectă situaţia de criză a societăţii nord-dunărene;

- aria de expresie a funcţionalităţii vaselor scade şi ea; dispar aproape toate formele legate de servirea mesei, predominând din ce în ce mai accentuat oalele fără anse, de gătit.

Această schemă presupune numeroase nuanţări regionale şi cronologice, cât şi vădite excepţii şi variaţii. Schema este rezultatul confruntării datelor de pe mai multe situri semnificative şi este rezultatul efortului de a da cea mai mare coerenţă evoluţiei produselor culturii materiale. Ca orice schemă, este simplificatoare şi vulnerabilă în faţa unor descoperiri noi, însă, pentru moment, este singura care poate fi pusă în evidenţă. Am expus-o de la început (deşi locul ei este în concluzii) pentru a permite cititorului să-i judece coerenţa prin expunerea faptelor, în capitolele următoare.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – fabricaţia

---

[1] TEODOR E. 2000.